The end of something special.

Deci se cam sfarseste.

Atata timp impreuna iar acum sfarsitul e aproape.

Atat de aproape incat imi pare rau ca se termina.

4 ani de zile i.am petrecut cu cei mai de treaba 26 copii.

8 ani de zile cu 8 prieteni din copilarie.

Iar peste vreo 2 saptamani,o sa ne despartim.

 

Azi m.am dus la fosta mea gradinita si m.am intalnit cu dna. Rodica Scarlatescu,educatoarea mea de la gradi,pe care nu am mai vazut.o de 8 ani si ghiciti ce: m.a recunoscut! Dupa 8 ani de zile,dupa ce mi.a crescut parul,nu mai port ochelari,nu mai port fuste,nu.mi mai prind parul in coada,ma machiez,am toti dintii in gura.

Mi.a zis "Nu te.as fi recunoscut niciodata,te.ai schimbat atat de mult! Dar ai aceiasi ochi zburdalnici si nelinistiti pe care ii aveai cand erai mica si faceai prostii. Mai tii minte? Atunci cand fugeai prin clasa,ascunzandu.te de mine dupa ce il plezneai pe Sebi."

Sebi era un ratat care imi scuipa papusa Barbie.

Cat de mult m.am schimbat de atunci! Cat de repede a trecut timpul! Nasol este faptul ca atunci cand eram mica imi doream cu disperare sa cresc si sa devin "independenta". Acum as da orice sa ma fac din nou mica si sa ma ajute mama in orice situatie.

Time goes, you say? Ah no!
Alas, Time stays, we go.
~Henry Austin Dobson~

PA :*